Autoevaluarea privind antreprenoriatul social

Se referă la achiziționarea de bunuri, servicii și lucrări de către guverne și companii de stat. Întrucât achizițiile publice reprezintă o parte însemnată din banii contribuabililor, se așteaptă ca guvernele să realizeze achizițiile publice în mod eficient și respectând standarde înalte de conduită, pentru a asigura o înaltă calitate a prestării serviciilor și pentru a proteja interesul public.

O formă juridică având, în linii mari, următoarele caracteristici: un grup de persoane sau entități organizat pe baza unui acord scris în vederea promovării unei misiuni comune; asociația poate fi înființată pentru a promova o serie de misiuni sociale; profiturile sunt utilizate în scopuri menționate în documentul statutar și nu sunt, în general, distribuite membrilor, ori în alte scopuri.

„Autorități contractante” pot fi statul, autoritățile regionale sau locale, organismele de drept public sau asociațiile formate din una sau mai multe astfel de autorități sau din unul sau mai multe astfel de organisme de drept public.

Se referă la toate tipurile de bunuri deținute de un antreprenor sau de o întreprindere, inclusiv numerar și active. Alte forme de capital includ (dar nu se limitează la) proprietăți, echipamente, resurse umane și proprietate intelectuală.

Procedurile de achiziții publice pot face referire la standarde sociale și din domeniul muncii pe care contractanții trebuie să le îndeplinească pentru a putea depune oferte pentru contracte de achiziții publice. În acest scop, autoritățile contractante pot utiliza clauze sociale.

În vederea dezvoltării durabile și atingerii obiectivelor sociale și de mediu, autoritățile contractante pot ține seama de considerente sociale în cadrul procedurilor de achiziții publice. Considerentele sociale pot fi incluse în specificațiile tehnice, în criteriile de selecție, în criteriile de atribuire și în clauzele contractuale de execuție. Considerentele sociale pot fi combinate cu considerente ecologice într-o abordare integrată a durabilității în domeniul achizițiilor publice.

Statele membre ale UE pot rezerva dreptul de participare la procedurile de achiziții publice unui grup specific de operatori sau pentru un tip specific de servicii.

O formă juridică având, în linii mari, următoarele caracteristici: deținută în comun sau controlată în mod democratic de către persoanele care lucrează în aceasta, care efectuează tranzacții prin intermediul acesteia sau care utilizează produsele sau serviciile acesteia; poate urmări orice misiune, cu condiția să existe o nevoie sau un interes economic, social sau cultural comun al membrilor cooperativei; poate distribui profituri membrilor.

Acesta este un instrument financiar care urmărește să reflecte anumite caracteristici ale acțiunilor (preferențiale sau ordinare). Cu toate acestea, nu este nici datorie, nici capital și este structurat în mod normal ca o investiție, prin care rambursarea are legătură cu performanța financiară a entității în care s-a investit (de exemplu, rambursarea se calculează ca procent din fluxurile de venituri viitoare ale entității în care s-a investit).

Fondurile investite într-o întreprindere a căror rambursare are prioritate. Aceasta este reprezentată în general de un titlu de valoare sub formă de drept inițial asupra activelor întreprinderii. În cazul oricărei rambursări sau lichidări, creditorii, începând cu datoria cu rang prioritar, au prioritate față de investitorii prin capital propriu.

Acestea sunt tipuri de împrumuturi rambursate investitorilor la final, dar înaintea capitalului propriu. Investitorii au un statut de subordonare în raport cu datoria normală sau cea cu rang prioritar și, prin urmare, urmează ca prioritate după deținătorii de datorii cu rang prioritar în cazul oricărei rambursări, având în vedere că datoria subordonată implică riscuri mai ridicate și de multe ori are o rentabilitate sau un randament mai mare.

Este procesul de primire de capital sau bani de către întreprinderile sociale sau, mai general, în scopuri de afaceri și este furnizată de regulă de actorii financiari relevanți.

Un instrument care elimină decalajul dintre datorie și capital/grant printr-o anumită formă de participare la venituri. Acesta presupune furnizarea unui împrumut cu grad ridicat de risc, a cărui rambursare depinde de succesul financiar al întreprinderii sociale.

Alocarea de resurse financiare pentru anumite tranzacții orientate către impact, combinând tipuri de instrumente de finanțare diferite și investitori diferiți.

Aceasta înseamnă fonduri utilizate pentru investiția inițială într-o întreprindere nou-înființată, într-un proiect, într-un concept validat sau în dezvoltarea inițială a unui produs.

Finanțare oferită de către un investitor unei organizații care oferă drepturi de proprietate investitorului. Aceste drepturi permit investitorului să participe la distribuirea profiturilor organizației, de obicei sub formă de dividende. Investitorii prin capital propriu sunt diverși, inclusiv fondatorii organizației, prieteni, familie, instituții și investitori providențiali (angel investors). Fondurile filantropice de investiții pot constitui o sursă de finanțare prin capital propriu pentru întreprinderile sociale. Metode mai noi de participare, aflate în fază experimentală (de exemplu, o întreprindere de interes comunitar din Regatul Unit) permit achiziționarea de capital propriu, însă prevăd limitarea beneficiilor financiare la un plafon fix.

Bani, proprietăți, servicii sau orice alt obiect de valoare, nerambursabile, transferate către o organizație fără a conferi nicio formă de drepturi de proprietate donatorului. Unii investitori utilizează uneori „granturi rambursabile”. Acestea pot presupune rambursarea integrală sau parțială a unui grant în funcție de un eveniment convenit. De exemplu, un grant ar putea fi acordat pentru a facilita strângerea de fonduri, însă în cazul în care strângerea de fonduri are succes sau depășește un nivel convenit, o parte a grantului poate fi rambursată.

Finanțarea prin îndatorare înseamnă bani împrumutați utilizați pentru finanțarea unei întreprinderi, fie tradițională, fie socială. În mod normal, datoriile sunt împărțite în două categorii: datorie pe termen scurt pentru finanțarea operațiunilor curente și datorie pe termen lung pentru finanțarea patrimoniului întreprinderii. Rambursarea împrumuturilor pe termen scurt se produce, în mod normal, în mai puțin de un an. Datoria pe termen lung este rambursată pe o perioadă mai lungă.

Structura juridică de bază adoptată de o întreprindere, la care fac referire și se raportează în principal legislația, reglementările și regimul fiscal al statului membru. Printre exemple se numără forme juridice precum întreprinderea individuală, parteneriatul, fundațiile, asociațiile, cooperativele, precum și societățile pe acțiuni, prezente în majoritatea statelor membre, sub rezerva variațiilor locale. În general, dreptul constituțional, prevederile legale și jurisprudența tratează fiecare formă juridică drept un tip diferit de structură juridică.

O formă juridică având, în linii mari, următoarele caracteristici: înființată de unul sau mai mulți „fondatori”; alocă active în vederea promovării unei misiuni sociale; poate fi înființată pentru a promova o serie de misiuni sociale (precum misiuni filantropice, artistice, culturale sau religioase); activele și excedentele pot fi utilizate exclusiv pentru misiunile sociale menționate în documentul statutar și nu sunt distribuite.

Angajamentul unei părți terțe de a acoperi o parte din pierderile aferente unui împrumut neachitat. Angajamentul poate fi oferit de guvern și/sau de o asociație comercială privată. Acesta este sprijinit printr-un fond care funcționează ca garanție.

Împrumuturi care trebuie rambursate numai în cazul în care proiectul atinge anumite etape de referință definite în prealabil. În situația în care etapele de referință nu sunt atinse, grantul recuperabil este convertit în grant. Acest mecanism poate fi utilizat în cazul în care succesul proiectului permite întreprinderii sociale să ramburseze împrumutul investitorului cu impact social.

Sfârșitul relației dintre investitor și întreprindere. Natura ieșirii este convenită în mod normal înainte de finalizarea investiției. În cazul unui act caritabil, finanțatorul este înlocuit, în mod ideal, de către un grup de alți finanțatori. Intervalul de timp pentru ieșire poate fi convenit de la început. În cazul unei întreprinderi sociale, ieșirea poate necesita rambursarea unui împrumut, de exemplu, iar calendarul ieșirii depinde de succesul comercial al întreprinderii. Ieșirea poate fi rezultatul vânzării întreprinderii către o altă întreprindere socială sau, mai frecvent, către o întreprindere comercială.

Impactul social este definit, în general, în funcție de patru elemente principale: (i) valoarea creată ca urmare a activității cuiva; (ii) valoarea experimentată de către beneficiari și toate celelalte părți afectate; (iii) un impact care include atât efectele pozitive, cât și pe cele negative; (iv) un impact apreciat pe baza unui reper reprezentând situația în absența activității propuse.

Împrumuturi negarantate sau împrumuturi subordonate, cu opțiunea (a debitorului sau a creditorului) de convertire în participație la capitalul propriu. Această opțiune de convertire poate fi exercitată de un furnizor de finanțare sau de o organizație filantropică de investiții în situația în care perspectivele de câștig financiar cresc în mod neașteptat, oferind astfel posibilitatea generării unui profit suplimentar din investiție, prin deținerea unei participații la capitalul propriu cu potențial de creștere, mai curând decât a unui împrumut cu câștiguri financiare limitate. Ca alternativă, acest instrument poate fi utilizat în situațiile în care perspectiva rambursării împrumutului poate fi mai scăzută decât se anticipase anterior, oferind, astfel, antreprenoriatului social posibilitatea de a evita o răspundere și de a converti împrumutul într-o formă de finanțare care nu poate fi solicitată la plată.

Împrumuturile pot fi garantate cu capitalul care trebuie finanțat sau cu toate activele întreprinderii, sau pot fi negarantate, ceea ce presupune că, în cazul în care inițiativa finanțată nu generează venituri suficiente și nu există fonduri suficiente din alte surse, investitorul pierde integral sau parțial suma investită.

Inițiativele cu impact colectiv sunt angajamente luate pe termen lung de un grup de actori importanți din diferite sectoare față de o agendă comună, în vederea soluționării unei probleme sociale specifice. Acțiunile acestora sunt susținute de un sistem de măsurare comun, de activități de consolidare reciprocă și de comunicare continuă, iar personalul este asigurat de o organizație suport independentă.

Dorința conștientă de a face un cadou, spre deosebire de a oferi ceva drept cadou din greșeală sau din obligație.

„Întreprinderea socială” este un operator din economia socială cu principalul obiectiv este de a avea un impact social, mai degrabă decât de a obține un profit pentru proprietarii sau acționarii săi. Întreprinderea socială funcționează pe piață furnizând bunuri și servicii în mod antreprenorial și inovator și își utilizează profiturile în principal pentru atingerea unor obiective sociale. Această întreprindere este gestionată în mod deschis și responsabil și, în special, implică angajați, consumatori și părți interesate afectate de activitățile sale comerciale.

Entități care funcționează ca întreprinderi sociale în practică, însă care nu sunt ușor sau posibil de diferențiat de alte întreprinderi.

Întreprinderi sociale al căror principal obiectiv îl reprezintă integrarea profesională – fie în cadrul întreprinderii în sine, fie în cadrul unor întreprinderi tradiționale – a unor persoane care se confruntă cu dificultăți considerabile pe piața forței de muncă. Această integrare este realizată prin activități productive și prin urmărire adaptată sau prin cursuri de formare în scopul calificării lucrătorilor. Întreprinderile sociale de integrare profesională desfășoară activități în diverse sectoare.

O formă de investiție care vizează generarea unui impact social, precum și a unui profit financiar. Aceasta este cunoscută și sub denumirea de „investiție 3D”, deoarece nu ia în considerare doar riscurile și rentabilitatea investiției, și ci impactul social și de mediu. Se diferențiază de investiția responsabilă sau de investiția MSG deoarece caută oportunități de creare a unui impact social, de mediu sau cultural pozitiv. Pregătirea pentru investiții: Această activitate ajută întreprinderile să se pregătească pentru asumarea de investiții prin îndatorare, capital propriu sau alte tipuri de investiții. Pentru întreprinderile care nu vor să realizeze investiții, este posibil ca pregătirea pentru investiții să le ajute să înțeleagă mai bine domeniul financiar și să elaboreze modele financiare și de afaceri cu o mai mare încredere. Pregătirea pentru investiții poate fi asigurată de către organizațiile de sprijin sau de către investitori.

O investiție realizată de un investitor individual care achiziționează sau vinde valori mobiliare pe cont propriu și nu pentru o altă întreprindere sau organizație.

Situația în care un antreprenor înființează și dezvoltă o întreprindere utilizând exclusiv finanțele sale personale și veniturile întreprinderii.

Aceasta urmărește să dezvolte organizații sociale mai solide, oferindu-le atât sprijin financiar cât și nefinanciar, în vederea creșterii impactului social al acestora. Organizațiile sprijinite pot fi organizații de binefacere, întreprinderi sociale sau afaceri comerciale axate pe latura socială, a căror formă de organizare exactă face obiectul normelor juridice și culturale specifice țării în cauză.

O formă de cooperare între autoritățile publice și sectorul privat care vizează modernizarea furnizării de servicii publice de importanță strategică.

Această activitate ajută întreprinderile să se pregătească pentru asumarea de investiții prin îndatorare, capital propriu sau alte tipuri de investiții. Pentru întreprinderile care nu vor să realizeze investiții, este posibil ca pregătirea pentru investiții să le ajute să înțeleagă mai bine domeniul financiar și să elaboreze modele financiare și de afaceri cu o mai mare încredere. Pregătirea pentru investiții poate fi asigurată de către organizațiile de sprijin sau de către investitori.

O formă de finanțare prin care investitorul obține o cotă dintr-un produs sau serviciu și trebuie să primească un procent din surplus în schimbul investiției sale.

O formă juridică având, în linii mari, următoarele caracteristici: este o formă de societate pe acțiuni utilizată în general de organizații cu scop lucrativ, de regulă înființată cu obiective comerciale de distribuire a profiturilor către acționari; aceasta este deținută de acționari și, de regulă, distribuie profitul acționarilor în funcție de cota deținută.

Un statut juridic este legat de o serie de forme juridice și este în general de natură fiscală, precum în cazul (a) scutirilor fiscale pentru acte de caritate aplicate donațiilor și impozitului pe venit, disponibile pentru anumite forme de fundații, asociații și societăți comerciale fără scop lucrativ și în cazul (b) statutului fiscal al integrării întreprinderii, existent în anumite țări. În unele țări există de asemenea statuturi juridice care sunt legate de forme juridice conforme unei interpretări locale a „întreprinderii sociale” și „economiei sociale”.

formă de capital pe termen lung. Investitorul este dispus să realizeze un plasament financiar într-o întreprindere, fără a aștepta beneficii financiare în viitorul apropiat. Investitorul amână obținerea oricărui beneficiu financiar, în general până în momentul atingerii țintelor convenite, precum un nivel convenit al cifrei de afaceri. Între timp, investitorul se concentrează pe impactul social realizat de întreprindere. Se poate declanșa rambursarea sau se poate aplica o dobândă în cazul în care întreprinderea nu obține impactul social vizat.